”Unde-s banii noștri și de ce nu se repară drumurile!?” Află aici!

Avem drumuși proaste și până la Nistru și după. Doar că unii plătesc un impozit mic, alții un impozit mai mare.

"Am două maşini şi ambele sunt dintr-un an şi cu aceeaşi capacitatea cilindrică la motor. Pe una achit taxe de 200 lei în fiecare an (înregistrată în Transnistria), pe a doua maşină 2.800 lei (înregistrată în Moldova). Diferență nu-i dintre drumurile din stânga Nistrului şi cele din dreapta Nistrului, toate sunt stricate şi pline de gropi. ACUM apare o întrebare: pentru ce achităm (2 800 lei) anual taxa drumurilor dacă drumurile sunt stricate?!" CurajTV via Petru Andrei.

Această întrebare a stârnit multe reacții și desigur că toți șoferii au aceeași dilemă. De ce plătim impozite și taxe, dacă nu avem drumuri? Iată că am vrut să afăm și noi un răspuns la întrebarea asta.

O să încercăm să vă spunem unde se duc banii plătiți de automobiliști. Sau nu, mai bine zis unde ar trebui să ajungă, dar nu ajung.

În 1996, pentru finanțarea reparației/întreținerii/construcției drumurilor a fost constituit Fondul Rutier și respectiv legea fondului rutier. Pe atunci, Republica Moldova contractase un credit pentru reabilitarea rețelei de drumuri, iar pentru a garanta returnarea finanțelor a fost nevoie de implementat un mecanism care să asigure aceste venituri.

Tot atunci au fost introduse și accizele la benzină și motorină. Legea cu privire la fondul rutier stipula expres ca aceste sume, obținute din accize să fie sursa principală, 100% pentru fondul rutier.

Toți banii, care ajung în fondul rutier, sunt plătiți de posesorii de automobile, adică de noi, fiecare, prin taxele pentru folosirea drumurilor și prin accize. În 2006, 80% din totalul accizelor erau redirecționate în fondul rutier.

În 2009, resursele financiare adunate în acest fond erau de câteva milioane doar, în 2018 însă, au ajuns la două miliarde de lei. Asta arătau calculele și prognozele. Oficial însă, în fondul rutier au ajuns doar 900 de milioane lei.

Începând cu anul 2015, Guvernul, la aprobarea bugetului de stat, cu derogare de la legea Fondului Rutier, micșorează % de accize la benzină și motorină, care, sunt sursele de venit de bază pentru Fondul rutier.

În 2015, în loc de 80% au fost alocate 46.05%, în 2016 în loc de 80% au fost 31.39%, în 2017 doar 44,14% din cele 80% au ajuns în Fondul rutier, iar în 2018 deja 35.14%, în loc de 80%. Astfel că, în 2015, în fondul rutier nu au ajuns 480 milioane lei, în 2016 822 milioane lei nu au intrat în fondul rutier, în 2017 – 748 milioane de lei, iar în 2018 un miliard și 94 milioane de lei, au ocolit fondul rutier.

Astfel, pe durata a 3 ani, peste trei miliarde de lei sau echivalentul a 153,846,153 milioane euro, nu au fost alocați în fondul rutier! Sunt sumele, plătite de fiecare dintre noi, proprietarii de automobile.

Mai mult în 2017 s-a modificat legea cu privire la Fondul Rutier, cât și legea Finanțelor Publice Locale iar astfel, drumurile locale, au fost transmise administrației de nivelul doi, cu finanțarea din fondul rutier, conform numărului de kilometri echivalenți. Asta însemna că fiecare autoritate locală, odată ce primea banii, era liberă să facă "ce vor" cu ei, după necesitățile și prioritățile care le au.

Acum în ce privește starea drumurilor și de ce nu sunt reparate.

Durata de viață, a unui drum nou construit, în funcție de intensitatea traficlului este de circa 15 ani, până la reparația capitală a acestuia. De la darea în exploatare și până la reparația capitală, mai sunt de executat încă două reparații medii. Dacă nu se execută aceste lucrări la timp, daunele pe acea porțiune de drum sunt mult mai mari respectiv și cheltuielile cresc, aproape dublu. Adăugați deci la lipsa banilor din fondul rutier și cheltuielile crescute din cauza că nu se execută lucrările de reparații medii.

În așa mod, anual, constant pentru a se demonstra "stabilitatea în țară", s-a ajuns la situația care o avem astăzi. În 2018 deja, ar fi trebuit să fie reparați capital 260 de kilometri de drum iar reparații medii, 880 de kilometri. Pentru aceasta ar fi necesari 2.9 miliarde de lei, cu un calcul în care 20% din totalul finanțărilor să fie alocate din fonduri externe.

În mod evident, acest lucru nu s-a întâmplat. Deoarece banii colectați, aparent suficienți chiar, nu ajung într-un final să fie folosiți pentru scopul în care a fost constituit fondul rutier, ci pentru a acoperi alte găuri în buget.

Sursele de constituire a fondului
(1) Sursele de constituire a fondului sînt:
a) defalcări anuale din volumul accizelor la produsele petroliere supuse accizelor, cu excepția gazului lichefiat, în cuantumul stabilit în legea bugetului de stat pe anul respectiv;
b) 50% din volumul total al taxei pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova, colectat la nivel național, alte taxe rutiere percepute conform legislaţiei fiscale;
c) taxele pentru eliberarea autorizaţiilor pentru transporturi auto internaţionale de mărfuri şi ocazionale de călători;
d) amenzile aplicate pentru nerespectarea regulilor transportului de călători, deteriorarea drumurilor, construcţiilor şi utilajelor rutiere, a plantaţiilor aferente drumurilor;
f) taxa pentru comercializarea gazelor naturale destinate utilizării în calitate de carburanţi pentru unităţile de transport auto.

Iar dacă nu ați găsit răspunsul la întrebarea "unde sunt", mergeți la Guvern! Nu scriți în comentarii pe AutoExpert, nu pe Facebook, nu vă revoltați stând în saună. Cereți răspunsul de la autorități!