Un șofer băut, care se află în mașină, dar nu a pornit motorul, poate fi obligat să treacă testul alcooscopic?

care prevede că "Refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport".

Apărătorul invocă că, deși Legea privind siguranța traficului rutier definește drept conducător - "persoana care conduce pe drum public un vehicul, un grup de persoane, însoţeşte animale izolate, turme, cirezi etc., animale de povară sau de călărie, precum şi persoană care efectuează instruirea în conducerea autovehiculului", clientului său i s-a solicitat efectuarea testării alcoolscopice în temeiul 2641, alin. (3), după ce nu se mai afla la volan, fiind scos din casă.

Avocatul consideră că în sensul Legii privind siguranța traficului rutier, conducător este persoana care conduce la momentul stopării, nu care a condus în trecut.

Astfel, apărătorul susține că prevederile art. 2641, alin. (3) nu sunt clare și detaliat definite, și trebuie să prevadă anumite limite (de exemplu, să fie indicat expres căror persoane li se poate cere efectuarea testării alcoolscopice – oricui sau doar celor care la momentul apariției colaboratorilor INP conduc mijlocul de transport).

Avocatul mai notează în sesizare că nu este clar modul de aplicare a art. 2641, alin. (3), deoarece angajații INP nu au de a face cu o normă cu un sens strict determinat, dar își atribuie rolul de a interpreta această prevedere, de exemplu în cazul în care observă o persoană care a urcat în stare de ebrietate la volan, dar nu a pornit motorul. Într-un astfel de caz nu este clar dacă agenții de patrulare pot solicita persoanei efectuarea testării.

Potrvit autorului sesizării, conducătorul auto trebuie obligatoriu să conducă mijlocul de transport pentru a întruni prin acțiunile sale, atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă, prin intenția sa.

Avocatul notează că, de obicei, interpretarea articolului contestat este în detrimental justițiabililor.

Autorul mai indică în sesizare că o altă omisiune legală din art. 2641, alin. (3) este lipsa prevederii referitoare la în cât timp de la stopare și/sau comiterea unei încălcări și/sau eschivarea sau sustragerea conducătorului mijlocului de transport de la cerințele legale ale colaboratorilor organelor de poliție de a staționa și efectua testarea alcoolscopică, ultimii pot solicita șoferului aceast fapt. Acest lucru în contextul în care, Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei prevede la pct. 13 că "persoana testată alcoolscopic, care nu este de acord cu procedura testării, funcţionarea aparatului de testare, rezultatul testării, este în drept să-l conteste, prin examinarea medicală cu recoltarea obligatorie a probelor biologice. În acest caz persoana testată este însoţită de angajatul Inspectoratului naţional de patrulare al Inspectoratului General al Poliţiei la cea mai apropiată instituţie medicală abilitată, dar nu mai târziu de 2 ore după testarea alcoolscopică."

Aceste neclarită pot, de asemenea, duce la aplicare eronată a legii, consideră avocatul.

Apărătorul solicită Curții să verifice constituționalitatea art. 2641, alin. (3) din Codul Penal, considerând că lipsa unei proceduri clare și distincte poate genera abuzuri și situații confuse. Autorul solicită exercitarea controlului acestei prevederi în sensul corespunderii cu art. 4, 20, 23, 26, 54 din Constituție.