Investigație în România: Cât de ușor este să ajungi instructor auto

O investigație realizată de Recorder scoate la iveală vulnerabilități majore în procesul de formare și atestare a instructorilor auto, un sistem în care oricine poate obține un atestat fără pregătire teoretică sau practică, contribuind astfel la insecuritatea de pe șosele.

Un experiment jurnalistic șocant
Un reporter Recorder a trecut prin întregul proces de obținere a atestatului de instructor auto, filmând totul cu o cameră ascunsă. Rezultatele sunt alarmante: unele centre de pregătire și perfecționare autorizate de Ministerul Transporturilor funcționează ca adevărate „fabrici de diplome”.

În cazul centrului Casadi din București, reporterul a plătit o taxă de 900 RON și a depus actele necesare (buletin, permis, cazier, avize medicale și psihologice, diplomă de bacalaureat), dar nu a participat la nicio oră de curs teoretic sau practic, deși legea prevede 90 de ore de teorie și 30 de ore de practică pe o mașină cu dublă comandă.

Când reporterul a întrebat despre pregătirea practică, reprezentanta centrului, „doamna Gabi”, a minimalizat importanța acesteia, sugerând că nu este necesară. „Ce practică? Păi, nu știu ce practică. Să ne urcăm pe o mașină?”, a fost răspunsul primit. În plus, pentru avizele medicale și psihologice, centrul a recomandat o clinică unde formalitățile s-au rezolvat rapid, fără verificări riguroase, doar pentru că reporterul a menționat că vine „de la Casadi”.

Examenul: O formalitate superficială
Examenul pentru obținerea atestatului de instructor auto s-a dovedit la fel de lax. Spre deosebire de examenul pentru permisul de conducere, supervizat de polițiști, proba practică pentru instructori este evaluată de așa-ziși „experți” ai Autorității Rutiere Române (ARR).

În cazul investigației, examinatorul, Mugurel Cristea, fost angajat la taxe și impozite și consilier la Ministerul Transporturilor, a fost descris de centrul Casadi drept „ciubucar” și „de treabă”, sugerând posibilitatea influențării acestuia. Deși reporterul a manifestat dificultăți evidente la volan, inclusiv „tremuratul piciorului” din cauza emoțiilor, a fost declarat admis după un traseu de doar 5 minute, pe motiv că „a știut să vorbească” ca instructor.

Proba teoretică a constat în scrierea unui plan de lecție, dar supraveghetorii au indicat că detaliile scrise nu sunt verificate riguros. La proba practică, reporterul a urcat pentru prima dată pe locul din dreapta al unei mașini cu dublă comandă, fără nicio pregătire prealabilă, și a fost evaluat doar pe baza comentariilor verbale despre trafic. Chiar și după ce a mărturisit examinatorului că nu este pregătit și că a fost un experiment jurnalistic, acesta a insistat că prestația sa ca „instructor” a fost satisfăcătoare, invocând că este „treaba poliției” să verifice abilitățile de condus.

O industrie profitabilă, dar defectuoasă
În România, creșterea numărului de șoferi a transformat școlile auto și centrele de pregătire a instructorilor într-o afacere extrem de profitabilă. Cu toate acestea, calitatea pregătirii este deseori sacrificată. Petru Burdeanu, președintele Federației Naționale a Formatorilor Auto, afirmă că multe centre sunt doar „fabrici de diplome” care eliberează atestate fără a verifica competențele candidaților. „Omul nu învață nimic. Totul e comercial”, susține acesta.

Conform legii, pentru a deveni instructor auto, candidatul trebuie să aibă cel puțin 25 de ani, permis de conducere de minimum cinci ani, cazier curat și diplomă de bacalaureat, plus avize medicale și psihologice. Cu toate acestea, investigația arată că aceste cerințe sunt adesea doar formalități, iar pregătirea propriu-zisă este inexistentă.

România înregistrează peste 1500 de morți anual în accidente rutiere, iar un sfert dintre acestea sunt cauzate de șoferi începători! Lipsa pregătirii adecvate a instructorilor auto contribuie direct la această statistică îngrijorătoare. „Un conducător auto trebuie să știe să facă manevrele în siguranță. Principalul obiectiv ar trebui să fie siguranța, dar la noi siguranța nu există”, spune Burdeanu.

Reacții și lipsa măsurilor
După publicarea investigației, centrul Casadi a transmis un drept la replică, calificând cazul drept „izolat” și sugerând că materialul ar avea „aromă de denigrare”. Patronul centrului, Adrian Cașcaval, a recunoscut că lipsa pregătirii este o problemă, dar a negat cunoașterea practicilor de influențare a examinatorilor. Cu toate acestea, nici ARR, nici Ministerul Transporturilor nu au luat măsuri concrete în urma experimentului. Ba mai mult, ARR a eliberat atestatul reporterului, deși acesta a cerut să fie respins, invocând lipsa pregătirii.

Inspectoratul de Stat pentru Controlul Transportului Rutier (ISCTR), care ar trebui să supravegheze centrele de formare, și ARR, care examinează candidații, par să tolereze aceste disfuncționalități. Burdeanu acuză că normele sunt create de patroni ai centrelor de formare împreună cu angajați ai Ministerului Transporturilor, care beneficiază financiar de pe urma acestui sistem.

Investigația Recorder dezvăluie un sistem profund corupt și ineficient, în care atestatele de instructor auto se obțin fără pregătire, iar examenele sunt simple formalități. Într-o țară cu 120 de copii morți anual în accidente rutiere, lipsa rigorii în formarea instructorilor este nu doar o neglijență, ci o problemă de siguranță publică. Autoritățile, deși informate, nu par interesate să reformeze acest sistem, lăsând drumurile României în mâinile unor instructori și șoferi slab pregătiți.