Inginerii sud-coreeni de la Hyundai Rotem au dezvăluit primul tanc din lume propulsat electric pe bază de hidrogen

Vehiculul are şenilele propulsate de electromotoare, doar că electricitatea pentru acestea nu e produsă de un generator electric, cum se întâmplă adeseori în formulele numite de obicei drept sisteme diesel-electrice, ci de o instalaţie cu pile de combustie, care foloseşte hidrogenul pentru reacţii chimice prin care produce electricitate şi căldură, exact după principiul folosit şi de Toyota Mirai, de exemplu.

Noul tanc a fost creat pe baza unuia existent, cu transmisie diesel electrică, tocmai de asta şi dezvoltarea primului prototip a putut fi făcută mai repede, doar înlocuindu-se generatorul diesel cu instalaţia de hidrogen.

Cu doar o lună în urmă scriam despre un mare program anunţat în Coreea de Sud pentru a crea vehicule şi tehnică militară care ar opera pe bază de hidrogen. Spuneam atunci că inginerii sud-coreeni au o experienţă enormă în tot soiul de aplicaţii de hidrogen, şi iată că după numai o lună cei de la Hyundai Rotem au dezvăluit şi primul tanc propulsat pe bază de hidrogen din lume.

Vehiculul are şenilele propulsate de electromotoare, doar că electricitatea pentru acestea nu e produsă de un generator electric, cum se întâmplă adeseori în formulele numite de obicei drept sisteme diesel-electrice, ci de o instalaţie cu pile de combustie, care foloseşte hidrogenul pentru reacţii chimice prin care produce electricitate şi căldură, exact după principiul folosit şi de Toyota Mirai, de exemplu.

Noul tanc a fost creat pe baza unuia existent, cu transmisie diesel electrică, tocmai de asta şi dezvoltarea primului prototip a putut fi făcută mai repede, doar înlocuindu-se generatorul diesel cu instalaţia de hidrogen.

Printre principalele avantaje ale noului tanc cu hidrogen sunt indicate consumul redus de energie în comparaţie cu cele diesel, zgomotul mai mic produs şi amprenta termală mai mică datorită lipsei ţevilor de eşapament, ceea ce ar permite tancului nu doar să nu fie auzit în timp ce staţionează sau înaintează încet, ci şi să nu fie observat prin infraroşu.

Însă instalaţii cu pile de combustie transformă doar circa 55-60% din energia conţinută de hidrogen în electricitate, restul fiind disipat preponderent sub formă de căldură. Prin urmare, o sursă de căldură oricum va exista pe noile tancuri. Doar dacă această căldură e captată şi folosită în alt scop, se poate evita irosirea ei.

Avantajul cu adevărat important aici poate fi silenţiozitatea, întrucât piele de combustie generează un zgomot foarte mic, iar electromotoarele aproape deloc. Într-anumite scenarii, asta poate fi un avantaj major pentru un tanc.

Noua creaţie a inginerilor a fost concepută pentru a fi operată de o echipă de trei oameni, oferindu-le o protecţie avansată acestora graţie blindajului şi structurii şi în acelaşi timp tancul e capabil să tragă la o distanţă de până la 5 km.

Acesta va mai fi echipat şi cu tehnologii inteligente de doborâre a obuzelor sau rachetelor care se îndreaptă spre el şi va avea şi un sistem de bruiaj al dronelor care se apropie de el. Înălţimea foarte redusă şi acoperirea tancului cu materiale moi pe exterior îl protejează suplimentar de drone mici, iar pe lângă asta îl fac şi aproape nedetectabil de radare.

Totuşi, eficienţa în consum e una discutabilă în cazul hidrogenului, întrucât la producţia unui kg de hidrogen se consumă 52-60 kWh de energie, pentru ca până la final după toate conversiile şi pierderile din acelaşi kg pilele de combustie să extragă maxim vreo 19 kWh de electricitate utilizabilă în motoare. Prin urmare, deşi consumul efectiv de energie al tancului poate fi şi jumătate în comparaţie cu unul diesel, dacă luăm în considerare energia iniţială consumată pentru producţia de hidrogen, atunci ecuaţia devine mai puţin avantajoasă. Pe lângă asta, logistica alimentării cu hidrogen într-un scenariu de viaţă reală, nu unul de antrenamente sau de operaţiuni de menţinere a păcii, ar fi extraordinar de dificilă, din cauza volumului mare necesar pentru stocarea hidrogenului în cisterne, a modului în care se conectează furtunurile sub presiune în timpul alimentării şi pur şi simplu a faptului că o cisternă ar putea alimenta doar câteva vehicule şi apoi ar face cale întoarsă.

Iar pe lângă asta, întotdeauna când se vorbeşte despre un combustibil eco în combinaţie cu vehicule care sunt proiectate pentru distrugeri sau pentru a apăra o ţară de distrugeri, lucrurile ajung să creeze un soi de disonanţă cognitivă. Sud-coreenii se pare că înţeleg această problemă de imagine şi de logistică şi spun că mai au elemente de rezolvat ca un asemenea lanţ logistic să poată deveni viabil şi estimează că primul tanc cu hidrogen ar putea fi livrat realist ca produs de serie abia în 2040. Şi ţinta sunt în primul rând misiunile de menţinere a păcii, spun ei.