Drumul care trebuia să fie prima autostradă din Moldova: aşa arată în prezent construcţia porţiunii Porumbrei-Cimişlia

E vorba de traseul M3, Chişinău — Sagaidaicul-Nou — Porumbrei — Cimişlia, cu o eventuală prelungire spre Giurgiuleşti. Doar că ideea iniţială de a construi această autostradă, care datează încă de prin anii ’80, n-a fost realizată decât parţial. Şi la fel de puţini ştiu că în prezent se lucrează la cealaltă parte, rămasă nerealizată! Sună intrigant? Pentru că este! E o istorie pe lângă care mulţi dintre noi am trecut de nenumărate ori, dar tot a rămas în mare parte necunoscută.

Aşadar, totul a început încă în perioada URSS. Prin această parte a ţării nu exista un drum rapid şi eficient, iar alte oraşe mari şi magistrale, inclusiv de pe teritoriul actualei Rusii, treceau deja la planificări de autostrăzi. Prin urmare, dat fiind că era nevoie de un drum rapid spre sudul ţării, dat fiind că zona de centru sud are localităţi mai rar situate una faţă de cealaltă, iar drumului putea trece prin afara localităţilor, s-a considerat oportună proiectarea unui drum cu regim de autostradă, dar pe etape, pentru ca proiectul să poată trece mai rapid la implementare.

Iar statutul de autostradă a însemnat că drumul trebuia să aibă patru benzi, câte două pe fiecare sens, cu posibilitatea separării sensurilor prin construcţii de beton. Pe lângă asta, ca şi la orice altă autostradă, drumul a fost gândit ca să nu aibă intersecţii la acelaşi nivel, ci doar noduri rutiere denivelate, fie cu poduri, fie cu trasee sub el. Deci toate ieşirile şi intrările urmau să se facă în siguranţă, la diferenţă de nivel, aşa cum se cuvine unei autostrăzi.

Prima etapă de construcţie şi proiectare a fost de la marginea Chişinăului, de lângă intersecţia cu traseul spre Aeroport şi Băcioi, până spre Sagaidacul nou. Bine, şi această etapă a fost divizată în subetape, dar construcţia a mers cumva continuu. Din start inginerii planificaseră că trecerea propriu-zisă la regim de autostradă avea să fie făcută după finalizare, în perioada construcţiei benzile rămânând pe alocuri fără separare fizică, iar limita de viteză rămânând cea de traseu extraurban standard.

Proiectul tehnic pe segmentul de după Sagaidacul-Nou a fost finalizat în 1989, el vizând kilometrul 32-40 al acestui traseu. Apoi, cât acest segment avea să fie construit, trebuia realizată următoarea etapă de la Porumbrei spre Cimişlia. Lucrările de construcţie pe segmentul 32-40 km au început în primăvara anului 1990, însă în 1991, după destrămarea URSS, acest proiect deja suferise o reducere drastică de fonduri. Se reuşise construcţia doar până la Porumbrei, dar pe sensul de circulaţie spre Porumbrei lucrările nu erau finalizate. Se reuşise şi construcţia a două poduri pe acest segment, lângă Sagaidacul nou şi lângă Porumbrei, dar nu toate intrările şi ieşirile au fost construite până la urmă. Proiectul s-a mai zbătut până în anul 1996, când lucrările au fost sistate definitiv. Tocmai de asta, pe acea ultimă porţiune spre Porumbrei a rămas o singură bandă de sens, maşinile fiind dirijate pe cealaltă bandă, într-un soi de soluţie temporară, cadre durează de aproape trei decenii. Şi pentru că drumul nu era finalizat până la Cimişlia, s-a decis construirea unui segment scurt de traseu subţire spre Porumbrei şi mai departe prin Iurievca şi Gradişte, ieşind pe traseul R3, în Valea Perjei. Dar, de fapt, această autostradă trebuia să continue înainte, pe lângă satele Sagaidac şi Conştangalia, ajungând direct spre Cimişlia.

Şi aici vine vestea bună. Că din 2019 încoace lucrurile s-au mişcat în direcţia reanimării acestei idei de cândva, a primei autostrăzi din Moldova. Sigur, va mai dura până când traseul va putea fi trecut la regim de autostradă, dar deja se lucrează la construcţia acelui segment neterminat din periaoda sovietică — Porumbrei-Coştangalia-Cimişlia. Şi se construieşte pe teren gol, brut, pentru că acolo nu era nimic altceva decât un plan!

Da, asta se întâmplă acum, în Moldova, fiind un proiect grandios, finanţat acum pe bani europeni, dar pe care nu-l vede aproape nimeni, pentru că acel segment, ce se construieşte acum, e în câmp, izolat de alte drumuri. Doar localnicii din zonă văd aceste lucrări zi de zi, în timp ce noi, ceilalţi, am fi aflat probabil abia la urmă. Dar noi am dat peste un comunicat uscat recent al Administraţiei Naţionale a Drumurilor şi un video de raportare a stării curente, filmat cu drona, pe exact acest segment despre care vorbim!

Şi partea cea mai frumoasă e că acest segment nou, care se construieşte acum, e făcut exact în aceeaşi manieră de autostradă, cu intersecţii denivelate până la noduri rutiere, şi tot câte două benzi pe sens, separate fizic între ele. Iar asta ne face să spunem că aceste lucrări se mişcă în direcţia corectă şi poate, doar poate, într-o zi vom ajunge ca Moldova să ducă la bun sfârşit această idee a primei autostrăzi din ţara noastră!