Producătorul francez de maşini super sport a făcut o retrospectivă în acest sens, modelul fiind una din pietrele de căpătâi ale mărcii.
Trebuia să fie ușoară, puternică și agilă. Când Ettore Bugatti a început să dezvolte o mașină nouă în 1908, obiectivele sale au fost foarte clare. Primul său Bugatti nu numai că trebuia să țină pasul cu competiția, ci și să fie mai bun în toate privințele. Acesta rămâne a fi un obiectiv mai relevant decât oricând înainte, chiar şi după cei 110 ani care au trecut.
Ettore Arco Isidoro Bugatti, născut la Milano în ziua de 15 septembrie 1881, a proiectat vehicule de ceva vreme. Inițial a lucrat pentru branduri cunoscute în acea vreme, cum ar fi De Dietrich și E.C.C Mathis, înainte de a se alătura lui Gasmotoren-Fabrik Deutz AG din Köln în 1907.
Aceasta a fost compania fondată de inventatorul și dezvoltatorul Nikolaus-August Otto în 1864. La începutul secolului al XX-lea, Deutz dorea să producă mașini sub licență, iar tânărul Ettore Bugatti a devenit șeful departamentului de producție.
În apropiere de acea uzină, Bugatti s-a mutat într-o vilă din cartierul Mühlheim din Köln, pe malul drept al râului Rin. La acea vreme, el a lucrat și la unele proiecte proprii. Cu proprii angajați, el a început să-și proiecteze o mașină proprie începând din 1908. Doar materiile prime le lua de la Deutz.
Type 10 urma să fie mic, ușor și agil, fiind suficient de puternic pentru a câștiga curse. La începutul secolului al XX-lea aceasta a fost o nouă abordare. Până atunci, vehiculele aveau motoare cu volume mari, între patru și 12 litri, și erau foarte grele, ceea ce afecta considerabil manevrabilitatea. Type 10 a rupt această tradiție și părea aproape ca o mașină sport din viitor. A fost o mașină de curse inteligentă cu funcții care urmau forma, fără compromisuri. Estetica și designul au fost deja importante pentru Bugatti acum 110 de ani.
Deși Bugatti era încă angajat de Deutz și și-a înregistrat ulterior numele de marcă comercială, anume Type 10 este considerat a fi primul lui vehicul cu design independent și, prin urmare, primul Bugatti – anunțând nașterea mărcii.
În 1909, „Pur Sang" („pur sângele") a fost terminat. Un motor de doar 1.2 litri şi cu patru cilindri, care producea 10 CP, era capabil să accelereze acest automobil cu două locuri, care cântărea numai 365 de kilograme, până la o viteză maximă de 80 de km/h!
Arborele cu came de pe partea superioară acționa cu două supape per cilindru, suspendate într-un bloc din fontă, fiind o inovație la momentul respectiv. Arborele cu came a fost conectat la arborele cotit prin intermediul unui arbore conic vertical. Puterea era transmisă de la motor spre roțile din spate printr-un ambreiaj multi-disc și un arbore de antrenare. În momentul în care majoritatea mașinilor erau echipate cu lanț, aceasta a fost o soluție avansată.
Sistemul de suspensie cu resorturi era capabil să absoarbă foarte bine chiar şi cele mai dure lovituri cu gropile, iar mecanismele de frânare prin cablu ofereau o putere de decelerare decentă. Un radiator dreptunghiular domina capătul din față al maşinii şi pe parcursul anilor, acest element și-a adoptat forma unică și distinctivă.
Type 10 al lui Bugatti a fost lăudat de numeroşi experţi din industria auto. Când aviatorul francez pionier Louis Blériot a condus acest automobil la un show aviatic în Köln, la fel a fost încântat. El a pledat cu Ettore Bugatti pentru a produce o serie de astfel de mașini.
De aici a şi pornit afacerea. Cu ajutorul unor parteneri precum Pierre de Vizcaya, Bugatti și-a deschis propria firmă într-o fostă întreprindere în care se tăbăcea pielea, în Molsheim (Franţa), la sfârșitul anului 1909. Anterior, a negociat cu succes un împrumut de la Darmstädter Bank pentru producția a 10 mașini și cinci motoare aero.
După încheierea contractului său cu Deutz, un colaborator apropiat al lui Bugatti a condus Type 10 până la Strasbourg, o distanţă care se făcea în opt ore la acea vreme. La 1 ianuarie 1910, Bugatti a semnat oficial contractul de arendă pentru fabrica sa din Molsheim.
După mutare şi acomodare, Bugatti a continuat să dezvolte Type 10 cu echipa sa, numind maşina modificată care a rezultat din acest proces Type 10 şi folosind pentru prima dată numele Bugatti în denumirea sa.
Motorul cu patru cilindri şi cu un volum de 1.4 litri producea deja 15 CP și putea duce decapotabila până la o viteză maximă de peste 90 km/h.
Ettore Bugatti a rămas credincios modelului său Type 10 și nu s-a gândit niciodată să îl vândă. 30 de ani mai târziu, în 1939, el încă mai deținea mașina, care a fost folosită de soția sa Barbara Bugatti pentru deplasări zilnice.
Când germanii au ocupat Alsacia în cel de-al Doilea Război Mondial, Bugatti a luat automobilul şi l-a ascuns în şantierul său naval din Bordeaux, unde proiecta bărci de mare viteză. După moartea lui Ettore Bugatti, în 21 august 1947, mașina a fost lăsată într-o stare neglijată, aproape de Bordeaux, până când a fost descoperită în stare dărăpănată de un pilot francez la sfârșitul anilor '40, fiind ulterior restaurată și vândută unui colecționar britanic.
Acesta, la rândul său, a vândut mașina într-o colecție privată din SUA, care a restaurat-o din nou. Șasiul, osiile și roțile au fost vopsite într-o culoare roşcată, în timp ce corpul a rămas argintiu. Type 10 este încă în acea colecție și poate fi de asemenea condus, dar doar în cadrul unor evenimente publice tematice şi cu ocazii rare. Când această maşină este văzută pe viu, greutatea sa redusă, viteza și puterea sa sunt încă palpitante, chiar şi după cei 110 ani de când a fost făcută.