Automobilele redacţiei: Suzuki Ignis la un an de exploatare. Taxe, asigurări şi revizia obligatorie.

N-a marcat un număr prea mare de kilometri parcurşi, doar 8,600 la număr, însă intuiam din start că intensitatea lui de exploatare va fi mult mai mică decât e a Skodei Karoq, de exemplu, care a alergat într-un an peste 60,000 km.

Noi îl recomandăm întotdeauna pe Suzuki Ignis şi pentru oamenii care-şi caută poate o primă maşină cumpărată nouă, la o vârstă mai tânără sau mai înaintată, când vor ceva practic, compact, accesibil în achiziţie şi mai ales accesibil şi fiabil în întreţinere. Tocmai de aceea la vreo două săptămâni de la achiziţia primului Ignis, de culoare oranj, în anturajul oamenilor apropiaţi nouă a mai apărut un Ignis de culoare albă, identic cu cel oranj, cumpărat tot în dotări de bază, doar culoarea fiind opţională. Şi acest exemplar de culoare albă se apropie de un an de exploatare, aşa că, atunci când am mers să facem obişnuitele proceduri anuale obligatorii pentru toate automobilele din Moldova, ne-a însoţit şi Ignisul alb.

Aşadar, odată ce am ajuns la un an de exploatare, am ajuns la câteva costuri obligatorii pe care le suportă orice proprietar de automobil din ţara noastră. Şi vrem să vă împărtăşim din experienţa a cât au fost aceste costuri pentru Ignis, dacă tot spunem că e accesibil în întreţinere.

Taxa pentru folosirea drumurilor din Moldova la Suzuki Ignis

Aşa cum vă îndrumam pe toţi s-o faceţi acum câteva luni, am achitat taxa pentru folosirea drumurilor online, accesând portajul mpay.gov.md. Dacă vreţi să vedeţi totul pe paşi cum se face, vedeţi aici articolul nostru cu instrucţiuni de acum câteva luni. În cazul lui Suzuki Ignis, la capacitatea sa cilindrică de 1,242 cm cubi, taxa anuală de drum constituie 745.20 lei, pentru acest automobil înmatriculat în oraşul Chişinău. Aşadar, am achitat online cu cardul şi am printat o copie a confirmării de plată, pentru a o lua la staţia de trecere a reviziei tehnice.

Costul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto pentru Suzuki Ignis

Şi comanda asigurării obligatorii de răspundere civilă auto (AORC) am făcut-o tot online. E păcat să n-o faci online, atunci când e atât de comod şi-ţi economiseşte atâta timp! Am intrat pe un site în care avem încredere de mai mult timp şi am completat parametrii doriţi de noi — proprietar din Chişinău, experienţă de condus mai mare de 9 ani, datele automobilului, dar şi indicarea faptului că dorim un număr nelimitat de persoane admise la volan, care să beneficieze de protecţia asigurării. De obicei, dacă indici până la 3 persoane admise la volan, asigurarea e mai ieftină şi e logic de ce. Noi, însă, ne-am gândit că Ignis ar putea fi folosit în mai multe situaţii, inclusiv în situaţii când îl folosim ca maşină pentru sesiuni foto la teste drive, iar cei care îl conduc pot fi mai mult de 3 la număr. Aşa că am bifat numărul nelimitat. În rezultat, asigurarea AORC ne-a costat 532 lei. Am achitat-o online cu cardul. Am indicat chiar că termenul următoarei asigurări trebuie să înceapă peste o săptămână, când expiră actuala. Şi în după amiaza aceleiaşi zile a venit curierul să ne-o livreze la redacţie. Aşa că am perfectat această asigurare anuală fără măcar să ieşim din birou. Şi, evident, am şi ales compania pe care o doream, drept emitentă a asigurării.

Deci nu mai văd nici un motiv să laşi totul pe seama unui broker mai şmecher care stă lângă staţia de testare tehnică, să-ţi facă el repejor o asigurare la o companie de mai puţină încredere, să mai pierzi cu el vreo 20 de minute la staţie, să ai în rezultat o asigurare doar pentru a bifa prezenţa ei. Chiar dacă ea e destinată să-i protejeze pe alţii, adică pe terţele părţi, oricum parcă e mai liniştitor să ai o asigurare la o companie cu reputaţie mai bună.

Costul trecerii reviziei tehnice anuale şi îngrijorările celor de acolo

Am mers la staţia de testare tehnică de pe str. Bucuriei pentru a face revizia tehnică anuală obligatorie. Aici am prezentat confirmarea achitării taxei de drumuri şi asigurarea AORC. Suplimentar, am mai achitat 150 lei pentru serviciile staţiei de testare. Şi, ca de obicei, maşina intră în procedurile obişnuite de testare tehnică.

Suzuki Ignis nu ne dă semn că ar avea vreo problemă tehnică şi n-a avut nici o problemă pe parcursul primelor 12 luni de exploatare. Totuşi, el are un specific mai ciudat, şi anume că nu admite o presiune mai joasă în anvelope decât cea minimă acceptată de producător. Adică nu poţi să-i resetezi acceptarea unei valori dorite de tine. Îmi pare că minimul acceptat e vreo 240 bari în faţă şi vreo 215 bari în spate, sau valori foarte apropiate, pentru că nu mi le amintesc chiar exact. Cert este că dacă vreo anvelopă scade sub această valoare, maşina te atenţionează în continuu până le umfli şi o face destul de agasant.

Acum, când s-a mai răcit, toamna, fizica ne spune că şi presiunea în anvelope scade la temperatură mai mică. Aşa că într-o zi toate patru roţi ale lui Ignis au început a ne avertiza că au presiune slabă. Avem un compresor electric, însă am decis că e mai repede să oprim la cea mai apropiată vulcanizare şi, pentru un cost de 5 lei, să umflăm toate 4 roţi. Am pus vreo 230 bari pe spate şi vreo 250 pe faţă.

Acum, la trecerea reviziei, mecanicul ne spune că testarea aderenţei asigurate de amortizoare indică faptul că pe spate, roata stângă, are un coeficient de doar 29-31, sub limita admisă. A verificat presiunea şi zice că avem 270 bari, adică 2.7 atmosfere. Şi asta e posibil, pentru că se mai încălzise între timp. A dat el drumul la presiune la ambele roţi spate până pe la 230 bari. Dar standul a arătat că roata stângă tot 29 avea la coeficient, în timp ce dreapta indica valori normale. Alături, pe standul paralel, Ignisul alb indica la ambele roţi spate coeficienţi perfect de 49-51. Mecanicul îmi zice că revizia e oricum trecută, cu această remarcă în roşu, şi-mi recomandă ulterior să merg la service să verific amortizorul stâng spate. Sincer, am încă dubii dacă e vreo problemă cu adevărat cu el, dar acum, în octombrie, vom face şi prima deservire tehnică la service-ul Suzuki, aşa că vom verifica neapărat care e situaţia cu amortizorul şi vă vom informa. Dacă e cu adevărat vreo problemă cu el, Ignis are garanţie, care ar trebui să elimine această problemă.

Costuri totale

Aşadar, costurile totale ale acestor proceduri anuale obligatorii, de taxe de drumuri, plus asigurare AORC, plus costul reviziei în sine sunt de 745 + 532 + 150 lei, ceea ce înseamnă 1,427 lei. Costuri absolut decente, mai ales că aceste costuri sunt de multe ori mai mare la maşinile mai vechi, cu cilindree mai mare.

Având 8,600 km parcurşi într-un an şi un consum global de 5.0 litri/100 km, am putut face uşor şi un calcul estimativ — cam cât l-ar costa pe un proprietar de Ignis care şi-ar exploata maşina cu aceeaşi intensitate combustibilul în timp de un an? Sunt 430 litri de benzină consumaţi într-un an, deci cam 36 litri într-o lună, un pic mai mult de un rezervor plin. La un cost rotunjit de 19 lei per litru, asta înseamnă 8,170 lei pe an, sau cam 680 lei pe lună pentru întreg combustibilul consumat de Ignis. Pentru comparaţie, exemplarul alb de Suzuki Ignis a parcurs într-un an vreo 6 mii de kilometri şi un pic, deci se poate şi mai puţin, dar şi mai mult, fireşte. E doar o cifră să-i încurajăm pe cei ce mai ezită să treacă de la o maşină mai veche, care necesită reparaţii permanente şi bătăi de cap, la una mai compactă, dar nouă, modernă şi practică.

Asigurare CASCO

Partea asta nu e obligatorie, desigur. Asigurarea CASCO ţi-o faci doar dacă vrei să ai protecţie deplină pentru maşina ta în cazul unui accident în care ai fi tu vinovat, în cazul unui incident neprevăzut, inclusiv copaci căzuţi, indundaţii, incendii, furturi, sau în cazul în care nu eşti tu vinovat, dar nu ştii autorul — spre exemplu ţi-a zgârâiat cineva maşina într-o parcare. Sau dacă ştii autorul, dar vrei să ţi se repare repede maşina, iar apoi compania ta de asigurări să-şi primească banii din asigurarea obligatorie a vinovatului. Experienţa noastră de ani de zile ne-a convins că la maşinile noi e mult mai bine s-o ai, dacă vrei reparaţii de calitate, fără surprize pentru bugetul familiei tale sau companiei.

Aşa că am avut asigurare CASCO la Ignis şi primul an şi am decis să avem şi-n următorul an, chiar dacă în primul an maşina oranj n-a avut nici o adresare. Cea albă a avut o adresare minoră, pentru vopsirea barei de protecţie spate, care s-a rezolvat imediat, iar vopsirea s-a făcut la service-ul Suzuki. Şi deoarece am fost satisfăcuţi de compania de asigurări, am continuat tot cu ea. Asigurarea ne-a costat 350 euro pentru anul doi, deci vreo 6,800 lei. Există şi preţuri mai mici pe piaţă, însă există şi companii de a căror reputaţie nu suntem la fel de siguri. Aşa că am ales să plătim un pic mai mult, dar să continuăm să fim asiguraţi la o companie care nu ne-a dezamăgit.

Şi aici am încheiat şirul procedurilor anuale cu Ignis. Maşina a împlinit un an. Suntem la fel de mulţumiţi de ea şi o apreciem pentru ceea ce este — un automobil practic, dotat decent în echipare de bază şi foarte accesibil. În octombrie va veni şi timpul deservirii tehnice la service — schimbare de ulei şi filtre, aşa că vom reveni cu noi relatări după acel episod. Pe curând!