Este vorba despre un asigurat care s-a adresat în instanță, pe motiv că Asterra Grup, cu care avea încheiat un contract de asigurare CASCO pentru autovehicul, a invocat mai multe clauze din contract pentru a se eschiva de la plată, după ce a fost implicat într-un accident. În prima instanță, judecătorii au declarat nule unele prevederile contractuale.
Asiguratul a fost reprezentat de către avocații Casei de avocatură "Efrim, Roșca și Asociații". Povestea a început când asiguratul, SC "Proeuroconsult" SRL, s-a adresat în instanță și a solicitat încasarea despăgubirilor de asigurare de aproape 600 de mii de lei, a penalității de peste 160 de mii de lei, dobânda de întârziere de aproape 80 de mii de lei. La fel, a cerut încasarea taxei de stat, dar și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de peste 24 de mii de lei și, respectiv, peste 21 de mii de lei. Ulterior, reclamantul a depus cerere de completare prin care a solicitat recunoașterea prevederilor "sau din neglijență" din primul punct al clauzei 7.2, precum și a prevederilor de la liniuța 3 a clauze 7.2 "s-a dezis de dreptul de a cere de la persoanele vinovate sau realizarea acestor drepturi nu a fost posibilă din vina sa" din contractul de asigurare încheiat între reclamant și Asterra Grup, ca fiind contrare prevederilor legale.
În motivarea cererii, s-a indicat că între și asigurător a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor și, potrivit documentului, în caz de survenire a cazului asigurat, Asterra Grup s-a obligat să achite despăgubiri până la nivelul sumei de 36.475 de euro. Ulterior, a avut loc un accident în care a fost avariată o mașină a reclamantului, iar în urma evaluării daunei, valoarea acesteia a fost stabilită la 566.261 de lei. SC "Proeuroconsult" SRL s-a adresat la asigurător cu o cerere prin care a solicitat plata despăgubirii. Cererea a fost respinsă de către asigurător care a invocat punctul 7.1.9 din contract care spune că "asigurătorul este în drept să refuze parțial sau total achitarea despăgubirii de asigurare în cazul prezentării de informații eronate despre împrejurările care au rol definitoriu la stabilirea gradului de risc asigurat sau nu a informat asigurătorul despre schimbările esențiale în gradul de risc". Ulterior, Asterra Grup a expediat un răspuns suplimentar în care a modificat temeiul de drept pe care și-a motivat respingerea solicitării reclamantului, invocând punctul 7,1.8 din contract care spune că "asigurătorul este în drept să refuze parțial sau total achitarea despăgubirii de asigurare în cazul neîntreprinderii măsurilor dependente de asigurat pentru salvarea sau păstrarea autovehiculului asigurat".
Reclamantul a trimis o cerere repetată pentru a i se achita despăgubirile, inclusiv propunerea de a remedia situația pe cale amiabilă, însă Asterra Grup și-a menținut decizia. Pentru a remedia situația amiabil, reclamantul a trimis în adresa pârâtului o somație, însă ultimul nu a întreprins nicio măsură pentru a stinge creanța. În cererea de chemare în judecată se menționează că, potrivit prevederilor contactului, riscuri asigurate sunt considerate prejudicii materiale cauzate asiguratului prin deteriorarea sau distrugerea autovehiculului și/sau a echipamentului suplimentar ca urmare a accidentelor de circulație, inclusiv tamponarea cu obiecte mobile sau imobile. La fel, în contract se mai menționează că asiguratul are dreptul să încaseze despăgubirea de asigurare în mărimea pagubei reale suportate, în limitele sumei de asigurare, ținându-se cont de condițiile concrete stipulate în contractul de asigurare. La fel, în cerere mai este indicat că asigurătorul trebuie să achite asiguratului o dobândă de întârziere, inclusiv taxa de stat și cheltuielile de asistență juridică. Mai mult, se spune că prevederile "sau din neglijență" și "s-a dezis de dreptul de a cere de la persoanele vinovate sau realizarea acestor drepturi nu a fost posibil din vina sa", din contract, sunt contrare prevederilor Legii cu privire la asigurări, care prin normele imperative stabilesc exhaustiv cazurile când asigurătorul este în drept să refuze total sau parțial achitarea despăgubirilor de asigurare. Prin urmare, ele trebuie să fie declarate nule.
În urma examinării dosarului, Judecătoria Chișinău a ajuns la concluzia că prevederile contestate din contract contravin art. 17 alin. (1) al Legii cu privire la asigurări. Și asta pentru legea imperativă prevede expres condițiile când asigurătorul este în drept să refuze deplin sau parțial asiguratului despăgubirea. Instanța a mai indicat că legea imperativă prevede că asigurătorul poate să refuze în achitarea despăgubirilor doar în cazul când se constată acțiuni comise cu intenție din partea asiguratului, ceea ce nu a fost probat în cazul reclamantului. Prin urmare, instanța consideră că prevederile "sau din neglijență" și "s-a dezis de dreptul de a cere de la persoanele vinovate sau realizarea acestor drepturi nu a fost posibilă din vina sa" urmează a fi declarate nule.
În final, instanța a decis să admită cererea de chemare în judecată, au fost declarate nule prevederile din contract care au fost contestate și a dispus încasarea de la Asterra Grup a despăgubirilor de asigurare de peste 566 de mii de lei, a penalităților în mărime de peste 162 de mii de lei, dobânda de întârziere de aproape 80 de mii de lei, taxa de stat de peste 24 de mii de lei și cheltuielile pentru asistență juridică de peste 21 de mii de lei.
Reprezentanții companiei de asigurări au depus apel, invocând că instanța de fond a interpretat eronat norma material și a indicat că părțile pot prevedea în contract și alte temeiuri de refuz la despăgubirea de asigurare, decât temeiurile expres prevăzute la art. 17 din Legea cu privire la asigurări. Totuși, Curtea de Apel Chișinău a ajuns la concluzia că hotărârea emisă de prima instanță urmează să fie menținută. Hotărârea este cu drept de recurs la Curtea Supremă de Justiție.
Amintim că, anul trecut, Curtea Supremă de Justiție a modificat o hotărâre explicativă care se referă la aplicarea de către instanțele judecătorești a legislației din domeniul asigurărilor obligatorii și facultative a transportului auto. Asta după ce au fost operate schimbări la Legea cu privire la asigurări, Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule și Codul de procedură civilă. Prin urmare, în contractele CASCO părțile nu vor mai putea prevedea și alte temeiuri de refuz integral sau parțial în achitarea despăgubirilor de asigurare, decât cele prevăzute de art.17 a Legii cu privire la asigurări.