Autorul invocă faptul că articolul nu prevede termenul aplicării măsurii preventive, momentul din care se consideră aplicată măsura preventivă respectivă, termenul pentru care se aplică și durata maximă de aplicare a acesteia în cadrul urmăririi penale și judecării cauzei penale, fiind astfel contrare prevederilor art.177 și 178, 186 din CPP.
Autorul consideră că dispozițiile articolului contestat nu corespund cerințelor de calitate a legii, fiind contrare art. 23 alin. 2 din Constituție. De asemenea, în sesizare se menționează că în baza acestor reglementări, judecătorilor li s-a oferit dreptul de a dispune o măsura preventivă nelimitată în timp, ceea ce afectează dreptul persoanei la libera circulație și dreptul la un proces echitabil.
Avocatul susține că indicarea în textul legii a faptului că ” (5) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se aplică de judecătorul de instrucție pe un termen ce nu poate depăși termenul maxim prevăzut de pedeapsa de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport”, nu poate fi reținut drept un termen fixat de instanță, deoarce nu prevede un termen concret și poate duce la tergiversări intenționate a procesului penal până la expirarea termenului maxim prevăzut de CPP pentru privarea persoanei de dreptul de a conduce.
Avocatul solicită declararea neconstituționalității art. 182 în partea ce ține de nereglementarea termenului de aplicare a măsurii preventive și a termenului maxim de aplicare a acesteia în cadrul procedurii penale.
ştiri asemănătoare